Cancerul pulmonar este cauza principală la nivel mondial a deceselor cauzate de cancer, atât la bărbaţi, cât şi la femei.

Inovaţii recente şi progrese în domeniul diagnosticării, stadializării şi terapiei cancerului pulmonar in stadiu incipient şi al celui local avansat fără celule mici (NSCLC) au schimbat paradigma pentru tratamentul pacienţilor suferinzi de cancer pulmonar.În stadiul incipient al bolii, rezecţia radicală primară - prin utilizarea de metode convenţionale sau minim invazive - împreună cu disecţia sistematică a nodulilor limfatici este abordarea preferată pentru asigurarea tratamentului curativ al pacienţilor.

În cancerul pulmonar avansat local, chirurgia este combinată de obicei cu tratament oncologic pre-operator precum chimioterapia, imunoterapia sau terapia ţintită şi radioterapia în anumite cazuri. Introducerea imunoterapiei şi a terapiei ţintite a îmbunătăţit considerabil rezultatele pacienţilor afectaţi sistemic.

Mezoteliomul pleural malign (MPM) este o tumoare malignă rară, dar agresivă, care porneşte de pe suprafaţa plămânului şi suprafaţa interioară a peretelui toracic (pleura). În până la 80 % din cazuri, expunerea la azbest a fost documentată ca fiind cauza principală a dezvoltării cancerului.

Strategiile de tratament trimodale, care includ combinaţia de chimioterapie, chirurgie radicală şi radiaţie sunt preferate în principal pentru pacienţii cu subtip epitelioid. Tehnicile chirurgicale aplicate sunt fie pneumonectomia extrapleurală, care are scopul de a asigura o rezecţie radicală, fie pleurectomia/decorticarea care se concentrează pe reducţie cistică.

Alte abordări terapeutice locale şi regionale explorate mai recent includ chimioterapia intraoperativă hipertermică, precum şi terapia fotodinamică şi o combinaţie de tratament multimodal cu imunoterapie.

Tumorile timice maligne sunt tumori mediastinale rare, considerate boli orfane din cauza incidenţei lor reduse. Cea mai recentă clasificare histologică împarte tumorile timice în timoame, carcinoame timice (TC) şi tumori timice neuroendocrine (NETT).

Într-un stadiu incipient al bolii, cu o tumoră bine definită fără implicarea unor organe mediastinale adiacente, tratamentul preferat este chirurgia radicală primară, fie prin metoda videotoracoscopică sau prin abordare robotică.
În stadii mai avansate, metodele de tratament multimodal care includ tratament sistemic, radioterapie şi chirurgie s-au dovedit a asigura rezultate bune pe termen lung la anumiţi pacienţi. Chiar şi pacienţii la care tumorile implică pleura sau plămânul pot fi în prezent supuşi cu succes unor intervenţii chirurgicale ca parte a regimului de tratament multimodal.

Simptomul principal al cancerului esofagian este disfagia din cauza obstrucţionării lumenului esofagian. Cele mai frecvente două subtipuri histologice de cancer esofagian sunt cu celulele scuamoase şi adenocarcinomul cu rate de incidenţă ce variază regional.

Conceptele de tratament curativ sunt cel mai adesea integrate într-un concept multimodal care implică nu doar chirurgie, ci şi chimioterapie şi radioterapie neoadjuvantă sau adjuvantă.
Opţiunea unui terapii curative chimice şi radiologice există pentru unii pacienţi cu un volum redus al tumorii sau cu tumoare a regiunii cervicale. Tehnicile chirurgicale includ variante convenţionale şi minim invazive, în funcţie de poziţia şi mărimea tumorii. Ambele au drept scop rezecţia radicală combinată cu restabilirea deglutiţiei. În forme avansate de cancer esofagian, tratamentul paliativ cu stent endoluminal şi radioterapia îmbunătăţesc calitatea vieţii.

Sarcoamele peretelui toracic se împart în sarcoame ale ţesutului osos şi ale ţesuturilor moi şi includ o grupă heterogenă de cancere precum condrosarcomul, osteosarcomul, sarcomul Ewing, liposarcomul şi altele.

Tumorile peretelui toracic pot fi evaluate cel mai bine prin tomografie computerizată cu contrast de mediu şi imagistică pe bază de rezonanţă magnetică.
Biopsia pentru confirmare histologică este necesară pentru a planifica abordarea tratamentului multimodal, incluzând terapia sistemică (neo)adjuvantă. Cu toate acestea, rezecţia radicală a peretelui toracic cu margine fără tumoare rămâne baza terapiei şi necesită reconstrucţia leziunii rezultate cu materiale protetice şi/sau lambouri musculare

Cu aceste tehnici, se pot obţine rezultate cosmetice şi funcţionale bune. Prognosticul pacienţilor suferinzi de sarcom depinde în mare măsură de radicalitatea rezecţiei şi de tipul de tumoare.

Plămânii sunt al doilea cel mai frecvent loc pentru metastaza la distanţă de la tumori maligne extrapulmonare, în special cancerul colorectal, cancerul renal, sarcomul de ţesut moale, osteosarcomul, cancerul mamar şi mai multe altele.

Recent, combinaţia de tratament sistemic cu rezecţia chirurgicală, acolo unde este posibilă, a avut drept rezultat o supravieţuire prelungită sau chiar vindecarea la un procentaj mare dintre pacienţi.
Tehnicile chirurgicale preferate, deschisă sau minim invazivă (VATS), depind de numărul, mărimea şi poziţia metastazelor pulmonare.
Evaluarea histologică şi molecular-genetică precisă a metastazelor extirpate permite dirijarea terapiei ţintite adjuvante sau imunoterapiei. Metastazectomia bilaterală, precum şi remetastazectomia pentru boala recurentă sunt opţiuni de tratament cu importanţă egală.